Povestea străzilor din Sibiu, pe urmele breslelor săseşti
Zgomotele ciocanelor care bat fierul, urme de făină pe haine, mirosul proaspăt al lemnului tăiat de fierăstraie, căruțe pe străzile prăfuite, glasurile oamenilor și animalelor creionează o parte din rutina zilnică a locuitorilor Sibiului medieval, pentru ca la apus, străzile să fie înghițite de bezna străpunsă de câte o licărire de lumânare sau torță.
Măiestria meșteșugărească dezvoltată de-a lungul secolelor în Sibiu se poate vedea și astăzi în detalii ale acoperișurilor, porților și ferestrelor, precum și detalii de lăcătușerie și policromia caselor. Asta se datorează și istoriei fericite a Sibiului.
Perioada dintre invazia tătară și sosirea otomanilor a fost cea în care au apărut și breslele, prima, menționată documentar în 1367, fiind cea a pielarilor. Câțiva ani mai târziu (1376) erau menționate 25 de branșe meșteșugărești, grupate în 19 bresle, iar în 1719 numărul breslelor ajunge la 26: cojocari, măcelari, croitori, aurari, pălărieri, pantofari, cizmari, tâmplari, țesători de pânză, brutari, postăvari, arămari, funari (confecționeri de frânghii), pielari, fierari, rotari, cuțitari, curelari, șelari, săpunari, lăcătuși, năsturari, pieptănari, bărbieri, cositori (turnători de cositor), brutari.
Numărul meseriilor a crescut la 52, în 1810. Piața Mare era centrul orașului unde se afla sediul administrației și organele obștești, precum și locul în care locuiau patricienii și negustorii cu stare materială bună. În Piața Mică erau casele de meșteșugari, cu magazine și ateliere la parter și locuințe la etaj. Din 1774, Cancelaria Aulică Transilvană a dispus obligativitatea intrării în bresle pentru toți meseriașii.
Decăderea breslelor
Odată cu secolul al XVIII-lea, au apărut și primele semne ale decăderii breslelor prin diminuarea autorității lor, scăderea calității produselor, concurența meseriașilor, care nu făceau parte din bresle, precum și influența modei care venea de la Viena. Meșterii germani (croitori, pantofari) reprezentau o serioasă concurență pentru meșterii sași care lucrau după vechile tipare. Accesul românilor în bresle era interzis, deoarece puteau răspândi în Moldova sau Țara Românească secretele meseriilor din Sibiu. În anul 1872, Curtea din Viena a emis prima lege de promovare a industriei, iar în 18 aprilie 1875, breslele au fost desființate oficial, trecându-se la organizarea corporatistă a patronilor meseriași.
Meseriile din numele străzilor ne amintesc că locuim într-un oraș plin de suflet, care ține legătura cu trecutul pentru a da mai multă viață prezentului. O plimbare pe străzile și aleile Sibiului dezvăluie momente cheie din viața de zi cu zi a strămoșilor noștri. Descoperim meserii, unele le știm, altele le proiectăm în imaginație. Istoria se citește în cărți, dar se întipărește adânc în memorie doar la pas pe ulițele trecutului.
sursa:
Emil Sigerius - "Cronica orașului Sibiu 1100 - 1929"
"Sibiul în anul 1790" - Editat și tipărit la 1790 de Martin Hochmeister
Hermann și Alida Fabini - "Sibiu - Portretul unui oraș din Transilvania"
Nicușor Dănuț Ivănuș - "Sibiul de altădată în colecția Emil Fischer"
© Sibiu - Atracţii Turistice Termeni și condiții