Biserica fortificată din Velț 

Istoric

Prima mențiune a satului apare într-un document din 1359.

Biserica

Biserica sală a fost construită în jurul anului 1400, stilul său aparținând din punct de vedere stilistic de goticul târziu. Închis spre partea de est, corul său generos este separat printr-un arc triumfal neobișnuit de înalt, de sală, el fiind iluminat prin intermediul a trei ferestre încheiate cândva în arc frânt. Pe peretele nordic nu există ferestre, în timp ce peretele sudic are trei ferestre înguste în arc frânt. Odinioară, spre apus, fațada deschidea un portal impresionant de circa doi metri înălțime și lat de 1.5 metri, el fiind zidit ulterior. Intrarea în biserică se face pe o singură ușă de acces aflată pe latura sudică, acces ce formează un alt arc frânt ce se profilează evident printr-o tencuială de mortar. Caturile de apărare aveau fiecare șapte metereze, câte două aflate în pereții corului și câte unul pe laturile estice ale absidei. Meterezele au formă dreptunghiulară, destinația lor fiind adresată armelor de foc.

Corul și sala sunt prevăzute cu boltă semicilindrică cu penetrații. În vest există un balcon pentru orgă, adăugat mai târziu. Orga este din 1812 și a fost reparată de meșterul Karl Einschenk în 1914. Din perioada gotică se păstrează tabernaculul și 2 clopote din secolele al XV-lea - XVI-lea. În partea de sud este situat turnul de poartă și clopotnița. Turnul este datat în partea de sud 1601, acesta servind ca clopotniță, având o înălțime de aproximativ 32 m. În sud-est se află o clădire care, în 1854, a fost construită ca primărie, este posibil ca în Evul Mediu pe locul respectiv să fi fost o capelă.

În anul 1880 s-au făcut restaurări care au consolidat bolta actuală, corul a fost prevăzut cu un dublu cerc și în interior cu 8 bare transversale, partea inferioară a bisericii a fost reconstruită din piatră și cărmidă. Pereții laterali și bolta sunt construite numai din cărămidă. Conform censului din 1910, locuitorii satului, în număr de 987 de persoane, au decis să facă o restaurare generală în anul 1912.

Altarul baroc a fost distrus cu ocazia prăbușirii peretelui de est al corului, în 2002. O incintă ovală înconjoară biserica. Nemaiexistând o comunitate evanghelică în localitate, corul prăbușit nu a fost reconstruit.

Fortificația

Inițial, zidurile incintei au fost mai înalte decât ceea ce se păstrează la ora actuală și înconjurau curtea după un traseu aproximativ oval. Fortificația este delimitată către est de malurile abrupte ale unui pârâu, care creează o porțiune de apărare naturală. Este de presupus că zidurile aveau prevăzute metereze și drum de strajă, știut fiind faptul că pentru a rezista la un asediu de lungă durată, acestea trebuiau să aibe o înălțime de minimum 5 metri. Clopotnița este așezată în centrul laturii sudice a cetății, deasupra intrării boltite. Clopotnița are partea inferioară făcută din piatră, ea având catul al doilea executat exclusiv din cărămidă. La al treilea nivel sunt clopotele, nivelul afișând patru ferestre largi. Pe o bârnă transversală există inscripționat un an care face referire, probabil, la anul construcției turnului, sau la data unei restaurări și supraetajări a clopotniței: "Sub campanatoris officio Stephani Reinerty dipschensis anno 1601". Două din clopote au fost făcute în anii de dinaintea Reformei, pe cel mai mare fiind gravată inscripția cu minuscule gotice: "inesus cristus hitf uns 1441".

Conform unei scrieri, proprietarii cămărilor de provizii din cadrul fortificației au luat hotărârea în anul 1873 de reducere a înălțimii zidurilor de incintă la numai opt - nouă picioare (2 metri, azi) de la nivelul de doi stânjeni. Aceeași hotărâre stipulează și demolarea construcților din cadrul ansamblului fortificației care se aflau în ruină. Similar și concomitent s-a demolat "cămara cărnii" alipită incintei, lângă turn. Ea a fost reconstruită ulterior lângă casa parohială.


© Sibiu - Atracţii Turistice Termeni și condiții

Creați un site gratuit! Acest site a fost realizat cu Webnode. Creați-vă propriul site gratuit chiar azi! Începeți