Biserica fortificată din Târnava
Istoric
Prima menționare a localității a fost în 1331 sub denumirea de Ekeemeza Maior, ceea ce indică o posibilă existență încă înainte de colonizarea sașilor din secolul al XIII-lea. Denumirea Ekeemeza Maior înseamnă "câmp mare arabil (cu plugul)", ceea ce dovedește că inițial ocupația principală a fost cultura cerealelor. Cu timpul, locuitorii s-au specializat în viticultură. O a doua menționare apare în 1334, numai cu denumirea de Ekemezev.
Următoarea menționare este din 1359, în care localitatea apare ca proprietate a prepoziturii (Probstei) din Sibiu, de care ținea și Probștea Mică (Kleinprobstdorf), părți din Bălcaciu (Bulkesch) și Jidvei (Seiden), precum și Ruși (Reußen). De aici și denumirea germană de Großprobstdorf (satul cel mare al prepozitului).
În 1414 localitatea apare cu traducerea în latină a denumirii germane, villa Praepositii.
În 1494 apare menționată prima dată denumirea germană de Groszprozdorff.
În 1424 regele Sigismund a desființat prepozitura Sibiului și a tranferat proprietățile acesteia orașului Sibiu.
În 1469 regele Matia Corvin a hotărât ca locuitorii din localitate să-și plăteacă dările împreună cu locuitorii din cele Șapte Scaune. În 1494 funcționari ai comitelui au venit să încaseze ilegal impozite, motiv pentru care Consiliul din Sibiu s-a adresat voievodului cu o plângere. Abia în 1499, la ordinul voievodului Transilvaniei, din registrele de impozite ale comitatului au fost radiate localitățile care făcuseră parte din proprietățile prepoziturii. Acest lucru a fost întărit printr-un privilegiu emis în 1505.
Conform datelor păstrate în registrele din Sibiu, localitatea era condusă în 1495 de un Hann și mai mulți "bătrâni" (Älteste). Din 1506 li s-a adăugat și un judecător propriu numit.
La începutul secolului al XVI-lea, s-a ajuns la un proces pentru hotarul cu comuna Eibesdorf (în prezent Ighișu Nou), astfel că în urma judecății din 1527 s-a marcat din nou hotarul dintre aceste localități. În 1545 Universitatea Națiunii Săsești (Sächsische Nationsuniversität) a judecat din nou această pricină, fără a da o hotărâre definitivă.
Pe harta tipărită de Johannes Honterus în 1532 la Basel, cu titlul "SYbembürgen", pe malul drept al al râului Târnava Mare , lângă localitatea Mediaș (Medwisch) era reprezentată și localitatea Prostorf.
Biserica și fortificația
Biserică-sală gotică, cu absidă poligonală, a fost construită, probabil, la începutul secolului al XV-lea. În actualul cimitir evanghelic a existat altă biserica, probabil cu hramul Sf. Ladislau. Ctitorii bisericii sunt enoriașii sași din localitate și Consiliul Comunal din Sibiu ca patron feudal. În jurul anului 1500, corul și sala au fost acoperite cu o boltă cilindrică cu penetrații, decorată cu nervuri de cărămidă în formă de plasă. Nervurile cu concavități laterale au forma unei plase din romburi. Construcția a fost terminată, probabil, în anul 1505, an înscris pe exteriorul corului.
Corul și sala sunt sprijinite de contraforturi cu trepte. Arcul triumfal și ferestrele au arcuri frânte, iar portalurile profilatura gotică. Tribuna de V are la parter bolți pe nervuri din cărămidă. Amvonul, baldachinul amvonului, balcoanele, părți ale stranelor și prospectul orgii, datat 1796, sunt tributare barocului. În anul 1792 s-a îndepărtat vechea orgă, cea actuală fiind realizată de S. Martz din Sighișoara, în anul 1796.
Altarul poliptic al Bisericii Evanghelice-Lutherane din Proștea Mare, realizat între anii 1480-1510, cunoscut în literatura de specialitate ca Altarul din Proștea Mare, se află din anii 1960 în colecția de artă medievală a Muzeului Brukenthal, fiind una din piesele cele mai valoroase ale colecției. Este alcătuit din trei panouri: Nașterea lui Iisus, Închinarea Magilor și Îngerii cu instrumente muzicale, toate fiind picturi care se înrudesc cu arta gotică la nivel european. Pe unul dintre panouri este pictată și o reprezentare fantezistă a orașului Mediaș.
Din fortificație s-au mai păstrat doar fragmentele unei incinte poligonale, cu un turn cu guri de păcură și guri de tragere în SE bisericii.
Hotărârea nr. 46/2019 privind aprobarea stema comunei Târnava, județul Sibiu
Descrierea stemei
Stema comunei Târnava și Colonia Tîrnava ce aparține reședința Târnava, potrivit anexei nr. 1. se compune dintr-un scut triunghiular albastru cu marginile rotunjite, încărcat de o furcă de argint.
În partea dreaptă și în partea stângă a furcii se află câte o ghirlandă cu trei ciorchini de struguri cu vrej și trei frunze, totul de aur.
Scutul este timbrat cu o coroană murală de argint cu un turn crenelat.
Semnificațiile elementelor însumate
Câmpul albastru sugerează elementul de continuitate și de tranziție în privința locuirii în această zonă, unde acum majoritatea populației este românească.
Furca de argint este un element aluziv, care trimite la o piesă de vestimentație a preoților romano-catolici (epitrahilul) și care amintește de faptul că, la întemeiere, localitatea a fost locuită de coloniștii sași, de religie romano-catolică.
Strugurele reprezintă una dintre ocupațiile importante ale locuitorilor, viticultura, podgoriile de la Jidvei fiind renumite în întreaga țară.
Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.
© Sibiu - Atracţii Turistice Termeni și condiții