Biserica fortificată din Mălâncrav
Istoric
Localitatea este menționată pentru prima oară într-un act emis în 1305.
Istoria bisericii precum și a localității este strâns legată de nobilimea latifundiară transilvăneană, în principal prin numele familiei Apafi căreia regele Ungariei i-a atribuit acest teritoriu. Așezarea era în proprietatea comitatului de Alba, fiind aservită acestuia, ea formând în același timp o latifundie limitrofă scaunelor săsești de Cincu, Mediaș și Sighișoara. Astfel, primele mențiuni documentare despre Mălâncrav apar în acte juridice care reglementează diferenduri privind proprietatea unor terenuri, dispute care continuă de altfel până în secolul al XVIII-lea când o parte din proprietățile Apafi trec în posesia familiei Bethlen printr-o decizie a Curții de la Viena. De menționat este că ultimii mari proprietari de terenuri până în momentul desființării iobagiei au fost conții Haller.
Biserica
Actuala biserică evanghelică este pomenită pentru prima dată în testamentul lui Nikolaus Apafi. Un alt act important pentru istoria bisericii de aici este cel emis în anul 1424 de către Papa Martin al V-lea cu privire la dreptul lui Nikolaus Apafi de a acorda indulgențe în capela Sfântului Sânge. Această capelă, dispărută astăzi, a servit ultimilor catolici rămași după apariția Reformei și era poziționată lângă biserică. Biserica are trei nave și o clopotniță și a fost construită la începutul secolului al XIV-lea de către fiul lui Nikolaus, Gregor. Sanctuarul în stil gotic internațional a fost reconstruit în anul 1400. Forma actuală a edificiului religios se datorează unor intervenții în structura sa, care a avut loc la începutul secolului al XX-lea.
O dată cu refacerea sanctuarului nava centrală, fiind acoperită cu un tavan, se deschide în patru arcade în arc frânt către colaterale și în arc triumfal către cor. Similar s-au modificat și portalurile și plastica arhitectonică precum și ferestrele. Absida are formă poligonală și are o boltă cu penetrații, iar corul prezintă o travee boltită-n cruce. Un tabernacul, încoronat cu un baldachin, deasupra căruia se află un bazorelief înfățișând Răstignirea, se regăsește pe peretele nordic. Acest element arhitectonic este prezent și în bisericile de la Bazna, Ighișu Nou, Dupuș, el fiind o rezultantă directă a operelor goticului popular transilvănean. Peste altar poate fi observat blazonul familiei Apafi de pe cheia de boltă, blazon înconjurat de inscripția GENTILE SCUTUM APPAE.
Spre nord se vede intrarea către sacristie prin intermediul unui arc frânt, după care urmează intrarea spre turnul de scară al cărui acces este dus prin exterior către podul corului. Sub sacristie se află mormântul prințului Mihai Apafi al II-lea, a cărei criptă este opera sculptorului transilvănean Elias Nicolai, din secolul al XVII-lea. Acest monument se găsește astăzi la Muzeul de Artă din Budapesta.
Turnul clopotniță are cinci niveluri și un etaj mai scund prevăzut cu metereze. Acesta este ieșit în console iar latura sa vestică a fost inclusă în fațadă. Simultan cu diverse operațiuni de fortificare, portalul construit în secolul al XVI-lea a fot zidit.
Pictura
Adevărata "comoară" a bisericii din Mălâncrav este pictura sa murală , cel mai bine păstrat ansamblu de pictură linear-narativă gotică din secolul al XIV-lea. Cea mai mare parte a frescelor se află pe latura nordică a navei principale și au fost realizate în jur de 1350.
Fortificația
Revenind în exterior, din incinta care înconjura odinioară biserica nu s-a mai păstrat decât o centură simplă de zid și primele niveluri ale turnului de poartă .
© Sibiu - Atracţii Turistice Termeni și condiții