Biserica fortificată din Cisnădioara
Istoric
După cum spune un document din 1223, "muntele Sf. Mihail împreună cu biserica și cu pământul ce ține de el" au făcut parte din avutul prepoziturii Sibiului. Prepozitura a cedat această proprietate regelui Andrei al II-lea (1205-1235). La scurt timp după aceea, regele a dăruit-o favoritului său, magistrul Gocelinus, care la rându-i a dăruit-o, pentru mântuirea sufletului său, abației cisterciene din Cârța. Acest document conține de fapt și prima menționare documentară a localității Cisnădioara. Cu ocazia săpăturilor arheologice făcute în zonă pe parcursul timpului s-a determinat existența unei așezări mult mai vechi din perioada La - Tène, așezare care a fost localizată exact pe dealul unde a fost ridicată biserica Sf. Mihail.
Biserica
Spre sfârșitul secolului al XII-lea începe să se ridice o biserică romanică scurtă, cu trei nave, corp pătrat, absidă semicirculară, absidiole în partea de est a navelor laterale și cu două turnuri proiectate în partea de vest a colateralelor, care n-au mai fost realizate decât parțial. Acest edificiu se află situat pe vârful stâncos al dealului, deal care prezintă un platou foarte îngust în partea superioară a lui. Edificiul religios este unul din cele mai reprezentative și mai vechi monumente romanice din Transilvania.
Nava centrală, ca la orice bazilică romanică, este mai înaltă decât cele laterale, ea fiind despărțită de celelalte prin intermediul unei singure perechi de stâlpi cu amprentă pătrată pe care se sprijină câte două arce cu deschidere semicirculară (arce în plin cintru). Nava este iluminată cu ajutorul unor ferestre strâmte semicirculare și este acoperită de către o șarpantă aparentă, Navele laterale au bolți semicilindrice iar cele două absidiole (abside mai mici) aflate în partea terminală estică a colateralelor, sunt acoperite cu niște semicalote.
Bazilica are un cor pătrat ce este boltit pe arce frânte în timp ce o semicalotă acoperă absida principală semicirculară. Pe peretele sudic al corului se regăsește o ușă, în prezent zidită, pe care privirea descoperă urme de pictură murală. Cu toate că altarul bisericii a fost demontat, se mai păstrează un fragment sculptat din nișa centrală, fragment datat din anul 1425, care o înfățișează pe Fecioara Maria și care se află în prezent la Muzeul Brukenthal din Sibiu. De asemenea au fost pictate o mulțime de cruci de consacrare în mai multe părți ale bisercii.
Monumentul ecleziastic este deosebit datorită faptului că el nu a fost modificat de-a lungul timpului, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea bisericilor din Transilvania. Unele modificări au fost făcute după invazia tătarilor din 1241, modificări care relevă influența șantierelor din Ungaria vestică, influențe ce sunt vizibile și în zona Sibiului și a Sebeșului începând din anul 1260. Biserica ce poate fi văzută astăzi în vârful dealului de la Cisnădioara, este conservată așa din prima jumătate a secolului al XIII-lea, portalul său vestic fiind construit în jumătatea a doua a aceluiași secol. Portalul este constituit din patru arce care sunt sprijinite pe patru perechi de colonete care se termină superior cu capiteluri cubice sculptate, portalul fiind străjuit pe părți de către două arcade oarbe. Deasupra intrării se mai pot vedea astăzi urme de pictură ornamentală de culoare roșie. Prezența acestui portal construit în acele timpuri, denotă o raritate și un fapt excepțional pentru acele vremuri în Transilvania, deoarece este asemănător unei biserici burgunde a secolului al XII-lea de la Saint-Paul-de-Vaux sau cu portalul din catedrala de la Strigoniu.
Fortificația
Zidul de incintă din jurul bisericii - prevăzut cu un turn de vest și cu un turn de poartă interior (ulterior refăcut) - a fost ridicat în doua jumătate a secolului al XIII-lea, cu drum de strajă zidit și creneluri. Înălțimea zidurilor este între 4 și 6 metri la exterior și 2 până la 3 metri pe interior. Pe latura nordică a existat un turn care era amplasat la câțiva metri spre exteriorul zidului incintei, care era legată de acesta prin intermediul unei punți mobile. În interiorul incintei sunt menționați încă din anul 1850 bolovani rotunzi, care se văd și astăzi, folosiți pentru a fi aruncați peste ziduri. Există și o legendă a locului care spune că fiecare fecior înainte de nuntă trebuia să ducă un astfel de bolovan în cetate pentru a-și demonstra puterea
© Sibiu - Atracţii Turistice Termeni și condiții