Biserica fortificată din Brateiu

Istoric

Prima mențiune documentară a localității este în anul 1283, într-un document care stabilește relațiile dintre episcopul capitulului de Alba Iulia și preoții capitulului de Mediaș, unul dintre ei fiind numit Siegfried de la Muntele Mariei ( Siffridus de Monte Mariae ) care este de fapt veche denumire a Brateiului ce se regăsește în hramul bisericii. Numele românesc Bratei și cel german Pretai își au etimologia în latinescul "protodiaconus" ce a dat numele maghiar al așezării "Baráthely", cu semnificația de "Satul călugărului". Așezarea a mai purtat numele de Monte Mariae (1283), Maro (1289), Prathia (în 1359 și 1516), Bretay (1528) și Pretoa în dialectul săsesc, denumire care a rămas aproape neschimbată din 1359. Statisticile conscripțiilor istorice arată că în 1359 existau în sat 94 ce capi de familie, 6 văduve, 4 păstori și un învățător. Între anii 1524 - 1596, se menționează că tinerii din Brateiu făceau studiile la Brașov și Viena.

În perioada 1615 - 1639, preotul satului a fost Johannes Fabini, preot care deținea incunabulul Opuscula plurima de Augustinus Aurelius, tipărit în anul 1481 la Strasbourg, carte ce se află astăzi la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Numele de Johannes Fabini a fost purtat de asemenea și de un alt preot al secolului al XIX-lea, care și-a făcut studiile la Berlin, Tübingen și Halle. Analiza demografică este asemănătoare tuturor așezărilor săsești din Transilvania și anume: în 1786 erau 824 de locuitori, în 1910 erau 1463 de locuitori, în anul 1940 au scăzut la 745 de locuitori, pentru ca în anul 1995 comunitatea luterană din Brateiu să fie compusă doar din 24 de membri. În 1995 slujba la biserica satului era făcută de către preotul din Mediaș.

Biserica

Satul face parte din capitulul Mediaș. Cetatea bisericească este amplasată în partea de nord a străzii lărgite din mijlocul localității. În secolul al XIV-lea, se construiește o bazilică gotică timpurie cu hramul Sfintei Maria Magdalena. Corul are absidă poligonală 5/8 și o boltă stelară cu nervuri. Pe peretele nord-vestic al corului se păstrează picturi murale, datate 1481. Arcadele dintre nava principală și colateralul sudic sunt demolate, iar zidul de sud supraînălțat, astfel realizându-se o sală a bisericii. În partea de nord se păstrează arcadele cu coloane neprofilate și capiteluri tratate în mod diferit. În fața lor se ridică pilaștrii ce susțin tavanul sălii. Portalul vestic cu o dublă retragere are profilatură compusă din ciubuce și profil pară, precum și o friză de capiteluri cu frunză de viță. Consolele care susțin lintoul portalului sunt decorate cu un portret de bărbat, plastica arhitecturală fiind degradată. În cor se găsește o cristelniță gotică. Altarul neogotic este datat din 1904.

Deasupra corului s-a ridicat un nivel fortificat, susținut de arce care leagă contraforturile, înălțate până la nivelul fortificat. Turnul clopotniță a fost prevăzut cu un drum de strajă rezemat pe console de lemn, având deasupra un acoperiș piramidal. Zidul de centură, care astăzi mai are o înălțime de șase metri, este sprijinit parțial de contraforturi exterioare. În sudul cetății se află turnul de poartă cu cinci niveluri și parterul acoperit de o boltă semicilindrică. Părți din incinta fortificată au fost demolate în 1906, construindu-se din materialul rezultat o sală pentru comunitate

Fortificația

Fortificația care înconjoară biserica datează aproximativ din aceeași perioadă ca și schimbările majore aduse bisericii. Din zidul de incintă nu se mai păstrează nici meterezele și nici drumul de strajă. Zidul de apărare are formă ovală și se adaptează terenului. În nord este un povârniș care coboară spre Târnava, în vest este un sanț adânc, partea din sud și din est este apărată de un turn masiv pătrat unde era și poarta, ca și de o clădire dreptunghiulară cu două etaje, aceasta a fost demolată în 1906 când și partea de sud a zidului a fost demolată în scopul construirii unei săli a obștii. Mai există însă contraforții, care îl sprijină la intervale regulate.

Stema comunei

Hotărârea nr. 938/2014 privind aprobarea stema comunei Brateiu, județul Sibiu

Descrierea stemei

Stema comunei Brateiu și Buzd ce aparține reședința Bârghiş, potrivit anexei nr. 1.3, stema comunei se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat.

În partea superioară, în câmp roșu, se află o biserică fortificată de argint, cu un turn terminat cu acoperiș conic cu cruce deasupra. Turnul are o poartă, trei ferestre crenelate, deasupra un ceas și sus sub acoperiș o galerie de strajă. Nava bisericii supraînălțată (corpul propriu-zis) are o ușă și trei ferestre negre la nivelul inferior, cinci ferestre negre la partea superioară și o fereastră neagră în dreptul altarului, prevăzut cu contrafort.

În partea inferioară, în câmp albastru, se află o viță-de-vie cu frunze și ciorchini de struguri, susținută de un arac, totul de aur.

Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificațiile elementelor însumate

Cetatea de argint face aluzie la biserica evanghelică în perioada goticului matur.

Vița-de-vie reprezintă una dintre ocupațiile de bază ale locuitorilor, viticultura.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

FACEBOOK - INSTAGRAM