Biserica fortificată din Alma
Istoric
Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1317.
Biserica și fortificația
În acest sat se află o biserică-sală, în stil gotic, înscrisă pe lista Monumentelor Istorice din județul Sibiu / 1991, la poziția 33B, nr. 224. Lăcașul de cult folosit de enoriașii calvini este o biserică monument istoric construită de sașii catolici, foarte probabil în a doua jumătate a secolului al XIV-lea sau în prima jumătate a secolului al XV-lea, pentru nevoile lor religioase. Tavanul poartă inscripția fragmentară Templum hoc sacrum exfundatum est a fundamento an: 1502..., care nu indică anul construcției, așa cum s-a crezut, ci mai curând data uneia dintre nenumăratele renovări. Pentru construirea acestui lăcaș de cult s-a folosit piatră de râu și cărămidă arsă, iar pentru acoperiș, inițial șindrila și ulterior țigla. Biserica, realizată în stil gotic, este simplă, cu o navă de dimensiuni mici, terminată cu un altar semicircular. Întreaga construcție a fost întărită cu nouă contraforți, fiecare având două trepte.
Pentru iluminarea interiorului au fost amenajate patru ferestre pentru naos, câte două pentru fiecare parte laterală, și două pentru altar. Ferestrele sunt specifice stilului gotic, înguste și înalte, însă terminate în partea superioară nu în arc frânt, ci semirotunjit, dovada intervenției ulterioare asupra bisericii. Spațiul ferestrelor este divizat în șase registre. Turnul patrulater al bisericii a fost adăugat în anul 1907, renunțându-se la clopotnița din lemn aflată în vecinătate, în partea vestică. A fost așezat deasupra intrării în biserică și are patru ferestre, rotunjite în partea superioară, câte una pentru fiecare latură. Pridvorul de la intrarea în biserică este de dată recentă. Interiorul bisericii a fost inițial acoperit cu fresce. Din ele se păstrează urme greu descifrabile. Pe paramentul sudic al corului erau vizibile urmele unei fresce reprezentând scena biblică a luptei Sfântului Gheorghe cu balaurul și câteva figuri de sfinți greu identificabili. Valoarea artistică a picturilor a fost evocată de istoricul de artă Vasile Drăguț .
Pe paramentul de nord al corului existau fragmentele unei inscripții, probabil din secolul al XV-lea. Alte inscripții fragmentare indică, probabil, momente ale refacerii bisericii. În afara inscripției mai sus amintită, cu anul 1502, există pe tavanul navei altă inscripție, care menționează anul 1796. Dacă cele două date reprezintă momente ale unor renovări este dificil de demonstrat, însă există documente scrise care indică o renovare certă, realizată cu sprijinul contelui Sigismund Bánffy de Losoncz, proprietarul unei părți semnificative a terenului agricol al Almei. Reparații mai recente s-au făcut în 1957 și 1979, cu sprijinul credincioșilor din parohia reformată. Data preluării bisericii sașilor de către comunitatea calvină nu este cunoscută cu certitudine. Este greu de spus dacă, înainte de a părăsi Alma, sașii s-au convertit sau nu la luteranism.
În Series Pastorum 1990/2 Die Pfarrer der evangelischen Gemeinden A.B. in der Rumänischen Volksrepublik von der Reformation bis zur Gegenwart nu este amintit numele vreunui preot evanghelic din comunitatea din Alma. Comunitățile vecine îmbrățișaseră luteranismul la mijlocul și în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Cert este că, o dată cu pătrunderea ideilor reformei religioase, comunitatea luterană săsească sau cea calvină maghiară a acoperit cu mortar frescele cu care era decorat interiorul lăcașului de cult, în dorința lor de sobrietate și austeritate. Amvonul din piatră sculptată datează din secolul al XIV-lea. Coroana lui a fost realizată în 1796 și repictată în 1932. În anul 1718, s-a renunțat la boltirea navei în favoarea unui tavan casetat.
Tot din același an, 1718, datează corul, destinat bărbaților care participau la slujbele religioase, construit din lemn și pictat cu motive florale. Cel mai vechi obiect de cult era un potir realizat de meșterii sibieni în secolul al XV-lea. Alte piese destinate serviciului divin sunt de dată recentă.
Stema comunei
Hotărârea nr. 200/2013 privind aprobarea stema comunei Alma, județul Sibiu
Descrierea stemei
Stema comunei Alma, Giacăş și Şmig ce aparține reședința Alma,, potrivit anexei nr. 1.1, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat de un brâu de argint.
În partea superioară, în mijloc, în câmp roșu, se află un turn de biserică ortodoxă de argint, cu acoperiș în două ape.
În partea superioară, în câmp albastru, se află câte o frunză de stejar verde cu două ghinde de aur.
În partea inferioară, în câmp albastru, se află o privighetoare.
Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.
Semnificațiile elementelor însumate
Turnul de biserică sugerează vechea și constanta credință ortodoxă a locuitorilor.
Frunzele de stejar reprezintă bogăția silvică a zonei, iar priveghetoarea simbolizează o mare varietate de specii de păsări de pădure.
Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.
© Sibiu - Atracţii Turistice Termeni și condiții